În octombrie 2009, Mitsubishi a lansat la Salonul Auto de la Tokyo conceptul PX-MiEV - un SUV hibrid ce poate fi alimentat și de la rețeaua de 230 V (conform Enel, la priză sunt 230, nu “doi-douăzeci”) care promite o autonomie de 50 km/l, adică pe românește: 2 l/100 km. "Scepticism" nu cred că este un cuvânt suficient de tare pentru a exprima sentimentul cu care a fost întâmpinat ceea ce avea să fie, 4 ani mai târziu, Outlander PHEV, care, ghici ce, are un consum declarat de 1,9 l/100 km. În Europa (dar nu în toate țările), Outlanderul PHEV a fost introdus încă de anul trecut și abia acum a ajuns și în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, după ce nordicii și olandezii i-au făcut deja pe cei de la Mitsubishi să-și dubleze producția la aproape 50.000 de unități pe an. Deci, ar fi cazul să punem scepticismul în cui și să vedem despre ce e vorba cu mașina asta.

Exterior
Nu mă bucură nimic mai mult decât atunci când văd că un producător urmează îndeaproape conceptul și produsul final arată, pe cât se poate, identic cu ceea ce ne este promis la saloanele auto. Iar din punctul ăsta de vedere, Outlander PHEV nu dezamăgește – a rămas în mare aceeași brută rotunjoară, prezentată acum 4 ani la Tokyo, care te duce cu gândul la armura lui RoboCop. Da, blocurile optice sunt mai mari, montanții față nu mai sunt înegriți pentru efectul ăla de “plafon plutitor”, și, per total, liniile mașinii parcă au fost domolite, dar toate astea sunt necesare în numele reglementărilor. Ce vrei, nu toate hibridele pot să arate ca i8...

Interior
Interiorul Outlanderului PHEV prezintă două mici probleme și un mare plus. Mai întâi, problemele: prima este interfața MMC (Mitsubishi Multi Communication) – având în vedere că trăim în epoca telefoanelor deștepte și a tabletelor, orice latență, oricât de mică, din partea unui ecran tactil nu poate să fie decât frustrantă. A doua problemă ține de confort: suspensia nu cred că a fost modificată corespunzător cât să facă față celor 200 de kilograme în plus pe care le are PHEV față de Outlanderul normal și astfel mașina pare mai degrabă că vrea să îndrepte gropile decât să plutească peste ele, iar scaunele cam ferme nu ajută situația. Dar, după cum spuneam mai sus, problemele astea sunt minore și te poți obișnui atât cu ocazionalele zgâlțâieli, cât și cu latența ecranului central. Marele plus, în schimb, este într-adevăr mare. Mă refer desigur la spațiul interior. Deși a fost eliminată opțiunea de a avea un al treilea rând de locuri, interiorul este de-a dreptul cavernos. Portbagajul de “numai” 463 de litri (cu doar 14 litri mai mic decât Outlanderul diesel) este arhisuficient pentru orice familie, iar locurile spate par a fi făcute pentru jucători de basket obezi. În rest, finisajele sunt de calitate, iar designul interior este mult mai OK în realitate decât te-ar lăsa pozele să crezi – nimic de criticat aici.

Tehnic
Pe parte tehnică, Outlander PHEV strălucește: este o uzină cu trei motoare, două invertoare și un acumulator Li-ion cu 80 de celule, care mă miră că nu vine în standard cu staff-ul ei de ingineri. Să începem cu motoarele: avem de-a face cu două motoare electrice de 82 de cai putere ce dezvoltă 135 Nm pe față și 195 Nm pe spate, unitatea din față formând un sistem hibrid cu un motor de doi litri pe benzină de 122 CP și 190 Nm. Iar toate motoarele astea pot funcționa în trei moduri: “EV” – mod în care se folosesc doar motoarele electrice pentru propulsie, ca să te facă pe tine să te simți nu ca un șofer, ci mai degrabă ca un vatman; “Series Hybrid” – motoarele electrice continuă să propulseze mașina, dar motorul termic este folosit pe post de generator și zumzăie aproape imperceptibil la o turație constantă; “Parallel Hybrid” - da, ai ghicit, toate cele trei motoare funcționează în tandem, dacă treci de 120 km/h sau ai nevoie de un plus de putere. Aș putea să vorbesc într-una despre cât de deștept este sistemul ăsta și cât de bine trage până la 100 km/h chiar și cu modul “ECO” activat, care îți înmoaie pedala de accelerație și încearcă pe cât posibil să nu bage în seamă motorul termic, dar concluzia este următoarea: da, consumă 1,9 l/100 km, dar numai pe prima sută de kilometri, presupunând că pornești la drum cu bateria încărcată. De ce? Păi, motorul pe benzină poate să încarce bateriile doar până la 80% în 40 de minute, consumând 1 litru de benzină, ceea ce înseamnă că obții o autonomie de vreo 40 km în 40

 de minute, adică 60 km într-o oră. Deci dacă mergi cu sub 60 km/h, ai putea să o ții așa până și se termină cei 45 de litri de benzină din rezervor, pentru o autonomie maximă de 824 km. Dar, hai să fim serioși – nimeni nu merge doar cu 60 la oră constant și, oricât de multă energie ai reuși să regenerezi prin frânare, consumul va fi mai mare la accelerare. O cifră mai pertinentă pentru autonomie ar fi în jur de cinci-șase sute de kilometri într-un regim de condus normal, care este acceptabil pentru un SUV de aproape 1,9 tone.

Verdict
Oricum, pe orice parte ai da-o, Outlander PHEV este un pas în direcția cea bună. Dacă îmi spunea cineva acum câțiva ani că o să existe SUV-uri care să consume sub 2 litri la sută și să emită numai 44 g/km CO2, l-aș fi trimis frumos să cânte la altă masă, dar iată că cei de la Mitsubishi au luat scepticismul meu infantil și s-au șters la fund cu el. După mintea mea, singura mare problemă pe care o are mașina asta este culoarea aia angelică de mașină “verde” și eco pe care, din fericire, o poți schimba. Dar albastrul ăla mai deschis și mai pur ca cea mai senină zi de mai nu este atât de mult problema mașinii, cât problema noastră că încă simțim nevoia să spunem lumii “uite, eu merg cu o mașină eco”, de parcă încercăm să le explicăm celor din jur de ce am ales să facem un compromis. Ei bine, cu Outlander PHEV, nu văd care este compromisul, pentru că chiar există oameni care stau la casă (și își pot trage o priză în curte), merg mai puțin de 100 km pe zi, dar au nevoie de o mașină spațioasă. Mai rămâne totuși o mică problemuță. Și anume, prețul. Modelul testat costă 49.588 euro cu TVA inclus, ceea ce este foarte mult, dar este așa mult, pentru că statul român nu cotizează cu absolut nimic la achiziția de mașini ecologice. Pentru comparație, în Spania, același model, cu aceleași echipări, costă 39.500 de euro. Pam pam. Sursa: TopGear.ro